D'AUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] - Din lat. damnum.
Sursă : DEX'98 (9120)  - ionel_bufu

DĂUN'A, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] - Din daună.
Sursă : DEX'98 (9206)  - ionel_bufu

A dăuna ≠ a folosi
Sursă : Antonime (68640)  - siveco

Daună ≠ folos
Sursă : Antonime (70065)  - siveco

DĂUN'A vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
Sursă : Sinonime (180423)  - siveco

D'AUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.
Sursă : Sinonime (180362)  - siveco

d'aună s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. d'aunei; pl. d'aune
Sursă : DOR (237661)  - siveco

dăun'a vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăun'ez, 3 sg. si pl. dăune'ază
Sursă : DOR (237735)  - siveco

A DĂUN//'A ~'ez intranz. A cauza o dau-nă (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună
Sursă : NODEX (330731)  - siveco

D'AUN//Ă ~e f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ◊ În ~a (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la pl. Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum
Sursă : NODEX (330697)  - siveco